Până ieri a fost viață
duceai dragostea în brațe de pluș
cuvintele se făceau vii
pe bănci se zbăteau păsări
îți ciuguleau din palme și adormeai într-un somn fără de vise. Nimic nu te poate părăsi cu adevărat.

Poți locui într-un abator sau într-un șantier gravat în pământ
raiul poate fi o conservă expirată, o pereche de bocanci ce au supraviețuit morții sau o scrisoare fără destinatar îngropată în largul mării.

La metroul din oraș un violonist concertează sufletelor orfane.
Un infinit rupt în bucăți și mestecat pe furiș este ca un sărut ce întârzie la nesfârșit.

Nu poți fugi de dragoste așa cum nu poți fugi de moarte.
Același circuit închis în care trăiești pe ascuns sub o mantie apăsătoare și pândești din spatele ferestrei locurile pe unde au trecut îngeri.