-34-

Să crezi în viață chiar și-atunci când soarta
îți e potrivnică, iar bezna-n valuri
se-abate să-ți acopere lumina.

De cei ce te bârfesc prea mult nu-ți pese:
slobodă-i gura lumii, cum se spune.

Cei ce clădesc în timp au doar credință.


-35-

Ștergi cu privirea ta tot praful vieții,
o altă față lumea să-și arate,
mai vie, nu răpusă de-ndoială.

Nu-nseamnă că nu ai incertitudini,
chiar dacă nu mai lupți cu lumea oarbă.

Cei ce vestesc lumina au speranța.


-36-

Un viitor trecut pare prezentul,
căci rupt din unitate este omul
prin setea sa de-a fi mereu în centru.

Sigur, în centru-i arderea deplină,
dară lumina-i mult mai multă-n margini.

Unii trăiesc în timp; alții, în Unul.


-37-

Ți s-a retras metafora în ceruri,
de-acolo plouă simplu, ca-n poveste,
și firile smerite-i primesc apa.

În pagini arse nu-și găsește chipul,
oglinda sa e-n sufletele blânde.

Acolo cerni mirări fără de seamăn.