de la o vârstă
mișcarea ondulatorie a
sferelor moi și apetisante
un umăr gol, un spate alb arcuit
și o scurtă aluzie aparent nevinovată
îți scaldă instantaneu neuronii
într-o baie de dopamină
și serotonina se disipează lent și sigur
ca o ceață densă pe malul oceanului la răsărit
în timp ce caii sălbatici din grajdurile medulla
te aruncă în vârtejul minciunii care a subjugat
întotdeauna orașele nevăzute ale sufletului
și toate cele 12 districte ale imperiului conștienței
în care NGF își face de cap ca un lord dezaxat

toate acestea poartă deopotrivă
în vastele prerii și în jazz-barurile
din big apple același nume splendid:
„wishful thinking”
mai puțin pompos botezat „dorință deșartă”
între mila 23 și ținuturile panonice
și între malurile joase ale dunării
și zidurile scăldate în albastru ale voronei
dar dau aceeași forță de uragan iluziilor
că hoarda de testosteron
mai aleargă încă liber pe sub pielea
cu semne vizibile de degradare incipientă

efectele adverse ale acestei iluzii
pot să devină și mai grave dimineața,
atunci când, în biroul mic și
aproape sufocant de cald
zâmbetul discret al colegei
seamănă izbitor cu pâlpâirea
unei stele ce-și trăiește ultimele clipe
în cel mai îndepărtat punct
al universului perceptibil...