Poetul-Piatra care macină grâul
Poeta-Aurul peste care trece râul
În metaforele care mai rămân
Când El și Ea nu se fărâmă...
Atunci, acum: Ei se asumă!

Poetul este dur cu El, cu Ea,
El este stânca care ar vrea
Să fie erodată-n timpul nesfârșit...
Doar din mândrie nu au mai cerșit:
O critică, o laudă, o glumă...

Poetul și poeta se tulbură-n idei
De diamante-Șlefuite-n poala odei.
Mai agită uneori prin al lor avânt
Cam tot ce mișcă pe Pământ-
Până și praful care îi frământă...

Emilian Oniciuc-02.10.2020
Revizuit: 01.03.2023