au venit cîinii și mi-au mîncat capul.
am rămas în costum, cu cravată, cu ghetre, cu baston.
capul meu e cu cîinii, latră, mîrîie, atacă.
capul meu nu mai gîndește, sau gîndește cîinește.
capul meu mușcă, capul meu e foamea unui cîine.
corpul meu, în costum, cămașă albă și cravată
pantofi frumoși, corpul meu
stă între două stele. ca în hamac.
capul meu latră la el ca un cîine la lună.
corpul meu nu-și mai vrea capul.
corpul meu își dorește hamacul și nimic nu-l mai doare.
au venit cîinii și mi-au mîncat capul.
eu am văzut iubirea, eu am văzut durerea.
acum cîinii se mușcă unul pe altul de gît și speră
să nu fie ultimul care rămîne în viață.