Din steaua moartă-n haos lumina ei răsare
În cerul nost*, destinul ducându-mi mai departe
Pân* ultim drum din sferă citi-va popa-n Carte
Iar sufletul plecat e în veşniciei zare.
Ca abur duhul pleacă din ortul fără vlagă
Lăsând o lăcrimare pe văzul celor dragi
Înţepenit în raclă şi-n viul ce te neagă
De lut ai fost pe lume, pământ pe tine tragi.
Iar păsăruica sfântă cu pace-ţi vine-n plisc
Suflarea-Å£i odihni-va pe cu foloase munte
Acolo unde piatra-i necoborând din pisc,
Pe unde umblă zeii cu pletele cărunte.
Dar mi-e credinţa-n Domnul, mărturisindu-l Unul
Ci-n şahul vieţii mele dă maturi doar nebunul.