sfinţitele mlădiţe de salcie, la Florii,
anul trecut, ţi le-am înfipt în ţărna mormântului
lângă cruce şi candelă,
să-ţi ţină mâţişorii o vreme de urât
în lumina cuvintelor mele rostite în gând.

una s-a prins semn că tu ai luat aminte
că am trecut pe la tine.
aproape-i de-un metru acum şi stă aplecată.
salcie plângătoare pe care azi am să o smulg
că nu vreau să-ţi mai plângă şi-n moarte deasupra
că numai sufletul tău ştie, în ultima
parte a vieţii cât ai plâns
în adânca tăcere a bolii şi fie-ţi de-ajuns...

în locul ei voi sădi trandafirul altoit
cu cinci soiuri de roşu.
înflorit să ne aducă aminte
de buchetul nostru de la cununie.

doamne cât timp, şi parcă-a fost ieri...