O evadare din corpul meu ar însemna sfârșitul
și totuși eu evadez în emisfera lucidității
cu visele mele prinse pe sfori
între cârpe și oase
navigând cerul îndepărtat

viața noastră e mai mult decât ceea ce se vede
cu sufletul tăiat
dincolo de lumea prăbușirilor
înghițim ferestre atunci când
se anunță furtună

elefantului meu i-au crescut colți de cristal,
în ei îmi văd sufletul strălucind
printre oameni cu dragostea alături
fără de asemănare ca o perlă superbă
căreia i s-au decupat uși.