fecioare cu ulcioare la izvorul de doină
își oglindesc chipul și îl primenesc,
își cheamă ursitul din a vieții taină,
cu arbori, cu păsări, cu florile vorbesc.

mândru mai cântă feciorii la cosit,
cu lumină se-mpletesc zâmbete și emoții,
în satele de poveste nimic nu e irosit,
gospodarii țin în mână frâiele sorții.

credința țesută pe ii cu maci și spice,
le luminează fața, fapta și cuvântul,
sunt căzute la pământ ca niște popice
grijile, chiote le răspândește vântul.

Sâmbăta la horă din opinci sar scântei,
toți oamenii trăiesc farmecul dragostei.