natură moartă
cu stânjenei galbeni
și un zâmbet venit
de departe,
un fel de zmeu adus de briza
unui dor
&/ câteva petale aurii-
nu știu de unde-s picate,
dau o aromă specială
ceaiului preparat
de tine.

oaze cu stănci plutitoare-
ascunse
de ochiul aburit de frustrări,
decupează umbra înstrăinatului,
obligând spectatorii,
să privească dincolo de
ego-ul lor.
&/ aproape de mine,
un țânțar
se zbate-n plasa
unui păianjen…

în această mlaștină
cu nisipuri mișcătoare,
ne simțim speciali
pentru că purtăm pantofi
din piele de șarpe
și sub borurile unei pălării din paie,
privim perspectiva caleidoscopică,
mereu schimbătoare.
mergem înconvoiați,
poate prindem vreun os,
aruncat
câinilor.
&/ mai sus,
pe cumpana fântânii,
soarele
se rostogoleste-n
ciutură.

ambiții
condimentate cu manipulări,
orgolii
ornate cu false mărturisiri,
pun la bătaie,
la roata norocului ,
libertatea-ncătușată cu lanțuri de aur.
pasiunea dătătoare de aripi,
devine treptat
obsesie distrugătoare.
&/ uimiți vom vedea ,
prin crăpăturile ușii,
consecințele
faptelor noastre .


undeva,
pe-o insulă a pictorului Tofanelli,
timpul își oglindește fragilitatea
în zborul
pasărilor care ating asimptotic nemărginirea.
privind prin ochiul amintirilor,
decorăm liniștea tremurătoare,
cu triluri de privighetori,
ori,
cu duioșia unei îmbrățișări...
&/ acel gust plăcut al onestității,
însuflețitor
de-nalte aspirații,
îl simțim pe buze


prin galeria unor pictori naivi,
ne trezim brusc-
ca după o ploaie torențială de vară;
scuturați din toate încheieturile
de bucuria copilăriei,
copleșitoare, neîntinată de lăcomii.
fără fundal, fără distanțe sau umbre...
un contur bine definit
al vieții eterne.
&/ asa cum în atomizata singurătate
duhul rugăciunii
restaurează unitatea ființei umane.


artă neagră-magia banilor
dezlănțuită prin sângerări de inimi,
tapetează
treptele templului,
transformând incidența contrariilor
în
puncte de suspunsie.
&/ în larg,
coboară ceața
mută, oarbă
purtând între faldurile ei
suflarea neputinței.


la porți,
o parte din portărei au plecat în vacanțe exotice,
alții, dorm somnul de veci.
tradiții, sceptre
și mitre-s aruncate-n noroi;
războiul-motiv de a acoperi urâciunea,
garnisit
cu catastrofe climatice,
schimbă valuta.
&/ poză de familie
înrămată-n speranțe deșarte,
o floare sălbatică
în mijlocul dunelor.


orașul, bântuit de vedenii,
se ridică deasupra
talazuilor disperării.
pășind pe vestigiile vechilor regi ai pământului,
orașul bântuit de vedenii,
se retrage-n lumea misterioasă
a lui Rene Magritte,
pentru a-și tămădui fricile.
&/ lumea se-nvârte
dupa un nou ax înclinat
în favoarea prinților rătăcitori.

umbrele de iunie-
pe zidurile caselor din livada cu vișini,
limpezesc aducerile-aminte.
ticăitul ceasului
poartă-n cârcă tărășenii sibilice;
destine
scufundate-n apele-nvolburate ale viitorului.
nimic în urmă.
"viață a trecut, de parcă nu am trăit"
&/ acum , încă mai picură,
fulgerele, asemenea limbilor de foc,
descoperă căile;
întoarcere
spre izvorul
iubirii.