Poate că am visat
Că mergeam desculță spre fericire
Și mâini sângerânde ieșeau din pământ
Să mă prindă de aripi,
Întunericul avea gust fad,
Noaptea era înnebunită de spaimă...
Poate că am visat
Că îmi curgeai prin vene,
Tu, poet ce porți dragostea
Pe tâmplă ca pe un rid,
Erai aer, erai apă, o culoare vie
Sau o eternitate.
Fericirea era tot mai departe
Și eu, sătulă de mers
Printre umbre rătăcitoare,
Mă opream să respir
Și să scriu versuri triste
Despre tragedia din mine.