Mecanism de zbor revolut
cu mulți acumulatori lumini zumzet
mâini întinse surogate ale aripilor de păsări
somn întrerupt de escale pe creste
de carturile suferite ore-ntregi cu brio
căderi succesive în anonimatul iertării
gesturi binecuvântate de la animalele îngeri
de la ghețarii încă arhangheli
de la fiordurile scaune
de la marile lacuri cu ecosisteme tronuri
de Meteore tessaliene tării cu chilii
de golfuri celeste și iubiri cugetate teluric
în epopei ale popoarelor nomade când s-au așezat
nunți neașteptate vegheate de șamanii cărunți
toate mă îndeamnă să leg aripile să îmi iau avânt
și să zbor oriunde înapoi și înainte pe Glob
ploaie rece de toamnă să curgă în venele mele
falangele carpienele metacarpienele să ia aer mult
să ridice de la sol fantasma ce m-ar locui de îndată
să-mi iasă două scântei în final
prin arătătoare când ea Năluca m-ar remonta
pentru întoarcerea cea mai scurtă și tandră
către viață și moarte continuă
către evadarea cea mare
spre interiorul liman