din verde pur, peren era hârtia-i
în galben transparent de raze mușcătura
cam cum ar fi un șarpe din care ar ieși
o mână de ne-ar scoate nouă veninul
spre a-i-l trage în pântec cadavru
plajă forfotită de picioroange umanoide îndrăgostite și aprige, grăbite
pașesc fără cale
a șarpelui urcuș s-ar încleșta în aer
cu verdele murdărit de o serată,
de vorbe de ocară sau o facem lată
ca farfuria murdară lungită
de umbre de atingeri sau
miros a la tigaie...

aceste reci călduri cuprind spaima mare
ca norul de praf înalt în vârtej
ridică veninul din noi lesa de oameni
cu ligioana aspirată-n înalt
iar salvator în picajul spre larg
cu ciocul încleștat de durere
aduce la mal frânghia flămândă
de-acum fleșcăită dormitând lemn

norul galben stirb scade-n valuri
hârtia cea verde o scutur de praf