Niciodată nu am avut casă
cu picioarele înfipte în pământ.
Am visat doar locuind la etaje
de disperare și uneori izbânzi.
Lansam inocent un zbor infinit
către niciunde,
se ascundeau clipe în lanul copilăriei
de aici plecau uneori colinde,
alteori în lacrimi cedam locul deziluziei.
Fără luptă nu m-am putut clădi,
astfel am sculptat viitorului cerul
pavat cu rumori dar acoperit cu poezie.