poetul își puse cărțile
scrise, chiar de el, la picioare;
împreună formau un covor
pregătit, prin lume, să zboare.

apoi le spuse și celorlalți:
- veniți, e un covor fermecat,
dacă știți pe de rost un poem,
vă va duce spre locul visat!

ceilalți au venit, dar tăceau,
privind spre covor cu regrete,
nu știau nici măcar un cuvânt,
chiar de-aveau mobil și... tablete.

iar câțiva, de frustrare-au călcat
pe covor, ștergându-și pantofii;
nu aveau nevoie de pilde,
urau versul și filozofii.

așa, covorul magic de cărți
nu putea deloc să mai zboare,
a rămas un covor ordinar,
călcat de netoți în picioare.