ÃŽn scara blocului obosit
De 40 de ani neliniștit
Mii de oameni trecând,
Soarta rămasă coborând.

Câte povești spune un pas
O urmă pe care în urmă o las.
Fiecare om din acest bloc învechit
Multe dureri are de povestit.

Romanțe, iubiri sau apatii
O mie de trăiri într-una, blocule ,conții.
Așteptând o fată la tine în scară,
Anhedonie sau plictiseală? Știu eu cu adevărat cum e să doară?

Ești gri, plin de oameni gri
Dezolat de oameni negri
Vopsit de artiști triști
Deși au potențial, aleg să rămână proști.

Astea sunt doar câteva povești
Probabil de la alții ai primit și alte vești.
Precum moarte, sau suflete ce contopești
Pe balcon, unde chiștoace cu ruj găsești.
Totuși mă întreb dacă sunt doar eu,
Care a dat pe tine mai mult de-un leu.