- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Mi-a plâns pe umăr ziua de ieri
Pierdută-n trecutul tăcutei tăceri;
O lacrimă caldă de-ar mai fi căzut,
Cu gândul spre azi eu n-aș fi trecut.

Spre seară târziu sub stele căzânde
Plângeam ale zilei vlăstare plăpânde,
Și îngeri din cer trâmbițau către zări
Vestind nemurirea unei mari depărtări.

Se vede, vom trece… plânsul se-aude,
Fugind către soare...urmele-mi ude,
Astăzi venind dimineața tiptil,
Aduce cu ea un suspin de copil,

Și scâncetul lui se pierde, dispare,
Un bocet mai nou răsare în zare,
Timpul gonește-n galopul său crud
Și ziua de ieri eu n-o mai aud.