Când demonii duc omului merinde
Ivire-i masticaţie de ură
Ieşind din ouă dracii minte fură
Acelui ce doar gândului se vinde.

Că doar în vise e sămânţa pură
Din care-s voci de bine auzinde
Ce linişte din har divin desprinde,
Tăceri rostite-n rugăciunii gură.

Că lesne cugetarea-n rău te pierde
De nu hrăneşti icoanei contemplat
Îmbătrânit ori poate eşti mai verde.

Teluric drum înalt să-l faci din plat
Şi Dumnezeu atunci să te dezmierde
Un înger când în pas ţi s-a-ntâmplat.