Pe buza ta am scris sărutu-n noapte
Şi ne chema a întrebării plagă
Avea enigma liniştea întreagă
Doar noi strigam în umbre chinuri coapte.

În piele-ţi desenam cu palme-n vlagă
Amorul ce ţipa bolnav de şoapte
De prunci în ale noastre brâuri apte
Misterul însă patima ne-o neagă.

Şi pe fereastră-arunc privirea-n zare
Acolo-ţi place ţie mult să stai
Când dragostea n-o facem şi mă doare.

Dar de-obicei fiind fugiţi din Rai
În împreună ardem pe altare
Åži taina are de-ntuneric strai.