tu crezi în orașe și în mărci poștale, în faguri cu mierea distanței, mierea cea nouă care dă gust pâinii din care mușcă pe rând toate planetele

eu cred în păsări, în taina celor cu aripile frânte
de dragul tau am ajuns sa cred până și-n pungi , în toate pungile acelea în care se sufocă bărbații care te-au avut pe nimic - ce mărunțiș e durerea atunci când nu mai doare

ai inceput sa crezi în trandafiri galbeni
atât de frig a fost în mâinile tale până să vin
încât pe nici- un front din lume nu s-au mai făcut liste: cu răniți , cu cei morți nici atât
- din când in când o lumânare stinsă îți bântuie usa- e doar groparul care te vrea înapoi

vine EL, DOMNUL ...
să ridice gunoiul

pe urmele mele sunt o mie de tancuri , rachete și preoți cu icoana în mână, sfinți și păgâni - care de care mai cinstit , mai curat si îndreptățit să ți-o tragă pentru că esti singura femeie din lume iubită de un poet împușcat în tâmple cu păsări

( decembrie , inainte de CRACIUN Toronto, Canada )