Mare scofală? O lumină peste noi
care ne doare pe retină... Mare scofală?
Se termină și vorbăria, pardon, verbigerația
mulțimii de neofiți incomplet diferențiați.
Din durerea nopții străbat mantre zombie
peste clădiri. Se măresc umbre...
apoi se micșorează....
Un pisoi intergalactic face spaimă
prin mahalele de fentanyl liric.
Mare scofală? Mare aiureală ai în fantasme,
tinere dezorientat de o patrie de hoți.
Mare scofală? Ce tot îndrugi nume și valori
dintre războaie? Toți sunt războinci, toți plâng
blestemul de a fi mare scofală...

Unde ți-ai lăsat penarul și notițele, speranță,
cub ciobit de durerea vieții? Unde ai pus
pozele? Unde se opresc cafelele și nevroza
acestor giumbușlucurii ce par să înnopteze
la hotelul fără de recepție. Mă auzi lanternă
ce despici întunericul? Hai să bem o carafă
de apă vie și să punem țara la cale. E timpul
să terminăm cu bâlbâiala barbară a durerii.