apoi îți privesc somnul
te ating ușor de tot
nu cumva să dispari
precum visele
dimineața

întind gândul ca pe un resort
numai bun pentru un perpetum mobile
dar inima îmi tresaltă
precum un căprior speriat
de o frunză în cădere
ca de moarte
deși
poate doar nesfârșitul acesta
ar putea fi
cumva
infinit

în rest
doar o mulțime de apocalipse de amatori
în căutarea perfectului