În casă noastră e un pian mut
care nu vrea să mai cânte
și-a strâns aripile la piept
ca într-o rugăciune
stă nemișcat și privește pe geam
să vadă când va fi lună plină
eu număr secundele și minutele
care și-au dezbrăcat hainele de nori
primăvara aceasta este vie
are parfum de flori de cireș
"haide, cântă ceva" îl rog eu
dar pianul rămâne mut, orb și surd
cerul se topește sub un fulger.

În casa noastră e un pian mut
în gândul meu regrete au apărut
și tristețea a prins viață
noaptea mă strânge în brațe
mă simt nemuritoare
vântul aduce un gând răzleț
și îi dă drumul să zboare
luna e o seceră printre maci
tu te dezbraci de secrete și taci
vreau să aud muzică
Mozart, Chopin, Bach,
și strig: "aduceți-mi o vioară
să își pună capul pe umărul meu
și să cânte!"