Când tu ai uitat de mine, era noapte și
luna plină urla la lupii fioroși
Visele își strângeau aripile și plecau mai departe
Eu râdeam de secundele care sclipeau în razele de lună
Când tu ai uitat de mine, sărutul tău încă îmi acoperea buzele
Norii erau gri și din când în când culegeau câte un fulger de pe pământ
Lacul tremura în bătaia vântului și cânta odată cu broaștele
Eu țeseam iubirea în covorul fermecat care zboară
Când tu ai uitat de mine, fluturii se transformau în omizi
Tablourile prindeau viață și alergau pe pereți
Oamenii se iubeau platonic și se sărutau pe obraz
Și eu așteptam primăvara pentru că e anotimpul tău preferat.