Dacă mai am ceva de spus, în plus
Pe o undă de parfum să se întindă până în câmpia înverzită
E un loc scump
Cu flori de sălbăticie
Unde debarcaderele duc, exact către marea unde sunt eu
Și unde câmpia nu contează o, Tandu
Căci apa, pe-aici, e destul de rece și valurile mă înhață mereu tot mai jos
Să cobor
Pe un fel de trepte care de fapt unde sunt
Până la puii mei
Cum să doresc căsuțele din câmpie, o Tandu
Cu acoperișuri de țiglă și gârbovitele și bătrânele
Căci îmi țin coada sub fund iar limba îmi e tăiată cu cuțitul
De jos, mă strigă el, l-am răpit, l-am luat, de sus, din câmp, iar cosmosul e mare
În această pădure de oase, numită mare, cu niciun co-pac co-pac să se așeze.