sunt ca apa
din care și-au sorbit viață
florile-de-nu-mă-uita
se varsă și sfârâie nebună
pe buzele tale uscate
în căldura soarelui de iulie

biletul de tren din rucsac
mă face să fiu tristă
dar trupurile noastre
sunt pulpă de portocală roșie
ce va trăi pentru totdeauna
în căldura soarelui de iulie

se aud valuri din cort
apusul se-apleacă sub două petale de cală
și continui să-mi săruți coapsele
în răcoarea nopții de iulie
îți promit, când voi auzi un pescăruș
îmi voi aminti că m-ai învățat
să nu mai trăiesc doar pentru mine

și orice mi-ai spune
trăiesc un miraj
care se scurge în voi
fantome albe de catifea și bumbac
ce miros trei luni pe an a sare

e momentul nostru
să plângem o singură dorință
ca marea care s-a mutat în spatele ochilor
pentru că mai avem puțin
și-mi vei fura din inimă
căldura soarelui de iulie