sunt aproape sigur că te iubesc
mă simt atras de tine
simt o afinitate pentru vocea ta
chipul părul epiderma și mersul
pieptul cicatricea moartă pe el
cum controlează creierul lichidele
umbra roșiatică așa de frumos se apropie de zid
pentru toate astea ale tale la un loc
mizeria şi neinteresantul oraşului
îmi blochează brațul în timp ce dau să-l împing
și viziunile din înaltul paginilor
am obsesii penibile cu imagini
autori morţi unii fictivi și kratici
beau cafea în speranţa albă
că un vultur din visele mele
va plana extrem de ușor&incredibil de frumos
deasupra nisipurilor mişcătoare
de plastic şi va demola
prin implozie peste tot acel loc vizibil
fiecare excrement în parte
exact ca atunci când ne julim
pentru întâia oară genunchii
azvârlindu-i în pietriş noroi cioburi
trepte coji de nuci sau poate
în umbrelele noastre scăldate în soare catifelat.
Şi îngerii şi-ar putea juli halourile
dar capetele lor luminiscente
- acum două zile
în timp ce străbăteam un drum de cartier
mintea mi-a căzut pe această temă de disertaţie:
,,Şobolanii în literatura română'' sau chiar
,,Metafora şobolanului în literatura română'',
două opere deja am găsit –
au mustăţi în loc de halouri
copilul din urma mea le tăia
dimineaţa cu o foarfecă puţin ruginită
cu care a tăiat a încercat
să taie blana neagră a câinelui.
(breban nu a fost niciodată faţă cu epuizarea literaturii
de ceva vreme citesc giles goat-boy
întreruperile sunt fluviale
a fost prima lectură începută pe kindle
dar sunt abia la începutul monstruoasei
metaficţiuni din solida operă barthiană
din care s-au tradus doar două volume
am umplut o pagină şi ceva de jurnal
cu termeni cărora nu le cunosc sensul
cred că philip roth e mai accesibil
în orice caz o engleză pe înţelesul
oricărui licean pasionat
o să termin volumul la paştele cailor
primul volum început pe kindle)
şi cafea servită în iatacul șeherezadei.
Mai visezi cu ochii deschişi
acei oameni pe jumătate şopârle
- eu visam oameni plictisiți care uitau sau nu doreau
Să mai interacționeze cu ceilalți oameni la fel de plictisiți
crocodilul e un animal cu sânge rece
milioane de ani de adaptare
mai nimic nu se reduce la crocodili
nici clarinete
nici biciclete
nici reviste
nici poşete
verighete
precepte
regrete
gherete
viniete
egrete
crete
ete
te
e

care au provocat îndepărtatea zeilor greci
dar sper că ştii deja că fiecare
avem dreptul la un singur panteon
nu la un singur zeu ci la toţi
zeii şi zeiţele din panteonul personal
nu voi şti absolut nimic despre tine
fiecare este antidotul contra tuturor.
acum mă gândesc la acel filosof
francez primul deconstructivist derrida
sper să parcurg toată diseminarea la iarnă
(îmi voi lua revanşa în această iarnă
va începe drumul meu glorios
către apogeu
presărat cu note de zece
şef de promoţie
masterandul anului
va fi o iarnă extrem de albă
şi incredibil de asurzitoare
va fi the winter of alex
va fi my finest year)
doar braţele capul şi o parte din gât
nu mai simt presiunea plapumei
imaginea de seră caldă mai numită și dormitor nu şi de ochiul
scrutător şi aparent vast care este universul
unul din neprevăzătoarele gânduri
care îi pot veni unei fetiţe
plictisită dintr-o dată de jucăria
cumpărată de mama ei înaintea zilei de naştere.