Cureaua

Cureaua de pe umărul groparului
Cu o culoare de uzură fascinantă
Se apleacă la fiecare pas a moarte
Iar zările plâng secundele trecute...

Ce tristă despărțire se afundă-n noi
Cei pământeni și muritori în viață
Uitați vom fi în veci, loviți de ploi
Plecarea noastră va fi ruptură de ață...

Vremelnic moare omul dintr-o lume zâmbitoare
Crețuri adună pe frunte zadarnic , fără luciditate
Când toate sunt deșertăciune și fără însemnătate
În timpul cald, care nu vrea decât să zboare...

-Eh, tu clipă de tot mângâietoare
Lovește-mă cu înțelepciunea momentului
Să pot trăi clipa și viața prezent
În tot parcursul ei să nu fiu absent!

Să fim așadar conștienți de moarte
Ea ne va secera pe toți dintr-o suflare!
Zadarnic vom lupta și da din coate
Nimic și nimeni nu ne va da alinare!

Fă bine și luptă cu capul sus
Fă-ți curce și roagă-te spre Cer
Că nu se știe câte zile ai de dus
Iar clipele îți pier, îți pier...