la izvorul care nu seacă niciodată,
îmi potolesc setea, gânduri limpezesc,
în jurul meu lumina de soare brodată,
mă îndeamnă de riscuri să mă păzesc.

vreau să înțeleg lumea asta ciudată,
în care oamenii cu greu se trezesc,
la izvorul care nu seacă niciodată,
îmi potolesc setea, gânduri limpezesc.

îmi liniștesc inima de-o vreme încordată,
cu cântecul iubirii magic, dumnezeiesc,
îmi întăresc speranța de cer acordată
și parcă toate dorurile se înverzesc.

la izvorul care nu seacă niciodată,
îmi potolesc setea, gânduri limpezesc.