am fost asemuită cu clopotul, cu toaca,
bat să chem oamenii la evanghelii,
am să vorbesc oricum, nu îmi suprim cuvântul,
menit să păzească lumea, cerul, pământul.

am să vorbesc ușor, lumea încă mai doarme,
nu o trezește nici zgomotul de arme,
demonii infernului s-au dezlănțuit,
chinuită e natura, raiul sângerează.

cu multă dragoste și blândețe de oaie,
veghez visul năuc, vulnerabil,
îngeri invizibili mă îndrumă să-i urmez,
mi-au lăsat pe drumul vieții semne și indicii.

nu am să-mi las destinul să se înconvoaie,
sub povara veacului indezirabil.