o altă iarnă bate la fereastră,
cu ninsori argintii și dantelate,
se ofilesc garoafele în glastră,
de-atâtea amăgiri necenzurate.

revin în cugete să se aștearnă,
când iarna-și plânge umbrele opace,
dar Carul Mare peste noi răstoarnă,
lungi amintiri menite să ne-mpace.

eu nu voi uita că am fost odată,
un felinar exploatat de timp,
care a luminat în lumea toată,
năzuind al cincilea anotimp.

privesc la alții să mă cunosc pe mine,
iubirea este totul și facerea de bine.