ca un animal viu al câmpului
în care călătoresc cu trecutul alături
într-o cursă împotriva uitării
de mână cu mica mea livadă de amintiri

mă sprijin de fereastră
aerul îmi împrumută conturul
o limpezime caldă îmi plimbă prin față
peisaje care plâng și râd

închid ochii ca să nu uit diminețile
cu gutui în ferestre
viața mea așteaptă o lumină nouă
o cărare prin zăpada prea timpurie

într-o liniște zgomotoasă
ascult cântecul fluierat al vieții