Oh, stea ce îmi ești tu, Amorul,
Te ridică iar pe meleagul neumblării
Si așterne-ți raza ta cea dulce,
Dorul.

Munte al înțelepciunii, privesc pe geam
Stăpânii nopții înstelate
Stând cu brațele-n spre cer uitate...
Ia-ne și pe noi în spate.

Că e șes ori că e boltă
Noaptea te pătrunde;
ÃŽn abis de amintiri profunde
Lasă-ți lacătul deoparte și acceptă
Dorul.