foamea este un animal hulpav care roade din tine până îți țâșnesc cuvintele
unele vulgare precum niște femei la marginea străzii, altele sub formă
de urlet, ecou lung, dureros ca un ulcer gastric
și uneori scrii, joci pe degete mormane de hârtii ca și când ai număra arginți
pentru o cană cu lapte
un covrig cald, să-ți fie ochean
să poți vedea lumea în imagini mici, colorate
o casă frumoasă, un sens,
acea parte din tine în care poate mai există dumnezeu
și se-nalță pe vârfuri
să te țină de mână.