Poezie - partea din spate a nopții de Daniela Bîrzu

r.

oamenii își făuresc garduri.
apoi respiră prin ele, ca prin niște plămâni de sârmă.
abisul e o chestiune de celule.
de flori și mizerie.

gândurile incerte și firea introvertită
ne salvează. pământul este plin de cratere. parcurgem kilometri./ mii , r.

aceasta este imaginea ordinii. gânduri învelite în plastic. desfășurându-se ca hărtia care curge dintr-o imprimantă,
până ne acoperă. stații purificatoare din care
iese o apă apoape curată, în cartierele de la marginea orașului. totul e-nconjurat de soare și cimitire. noapte instantanee.

drumul până în oras cu o mașină uzată
a fost singurul în care am aprins farurile. toate localitățile treceau ca niște fantome
cu mâini și capete moi.

nu, fără stâlpi de iluminat. partea din spate a nopții pare întotdeauna mai vie.
asa că am lăsat lucrurile să se desfășoare normal.

n-am coborat geamurile, n-am văzut luna.
ne-am amintit de simpla putere cand stai singur și ostentativ impregnat de liniște, ca de o apă întunecată.

apoi ne-am oprit. lună pustie. doar garduri.
ce lume minunată / mi-am spus, r. doze mici de tristețe și bucurie ca la câinii legați în lanțuri,
acum lasați liber s-alerge, s-alerge.

agonia romana v3	Agonia - Ateliere Artistice \| Reguli \| Mission	Contact \| Înscrie-te



Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara