am observat că dacă vii și trântești un text care să scoată din țâțâni armonia
la interval de vreo două luni
pe site se stârnesc interese se cască gura ochii cât cepele
lumea buluc la animație de critici
elementare elaborări de stres

și ți se aruncă din neștiute părți cu stele de plânge cerul
laude onoruri chestii
te îndestulezi te înaripezi și gata

mai vii peste două luni cu epatante versuri
de se fac inimile o ciulama numai bună cu mămăliguță
mai pui de un plânset o amăreală o trimitere la ruși la rău la război la naiba
mai primești un car de stele și
iar pleci

tu vrei doar laude
recunoaște
nu te interesează că alții scriu și mai bine
de mii de ori mai bine

de ce n-ai lăsa și tu un plus cuiva
poezia din cauza asta suferă
ea nu cunoaște infatuarea
vrea și ea un pic scoasă din casă
cu mașina timpului
caleașca de cuvinte la viteza luminii
de parcă ar face parte din clasa nobilă

poezia este chemare la iubire
lasă-i și tu un comentariu