1. vom fi noi cu toate personalitățile noastre
cu prietenii noștri imaginari
vom fi noi atît de îndrăgostiți și atîta înghesuială
că nu vom putea face dragoste altfel decît sub cerul liber să nu ne sufocăm
vom fi noi cu tot cu amintiri
pe care inimile or să le strivească asemenea fecioarelor strugurii
cu muzică de lăutari, cu poftă și dans
vinul va fi bun și va curge ca dragostea și va fi atîta înghesuială
să bem din același pahar
că vom bea o sticlă în timp ce umplem alta, așa ne consumăm și ne umplem
unul pe celălalt pînă cînd umbrele se așază cuminți în trupuri
se prefac obosite, că dorm
dar în secret, continuă petrecerea
și petele solare se bucură încet, muribund
pe pielea mea singură.


2. sunt plin de copci, sunt plin de ventuze, sunt plin
de dureri lăuze, am visat cum păsatul la unii se face mămăligă
la alții nepăsat, am scuipat, am băut din locul în care te-a mușcat vipera
și te-am salvat, acum delirez și corpul îmi pare ușor ca un timbru pe limbă
ce mai faci puișor, azi ai să crestezi în grindă sau o lași pe altădată
să te bucuri de moment, să te înfericești cu o cafea la mormîntul cuiva
să te bucuri permanent, încă e viață de fată în tine, acuș apare bărbat
și te pune pe gătit și spălat, sau mai rău, te pune la citit și învățat
sunt plin de răni, de amintiri și fărîme din tine, ca un fum înecăcios
de poze din țări străine cînd arzi, la temperatura întunericului resuscitat
de o lumînare, cînd te întrebi despre frumusețe dacă n-a putut sau n-a vrut
ce ar fi fost oare.

oricum ar fi eu plec, numim asta ca un roman nescris încă
scurt-circuitul fluturelui pe bec.