Mai
după nămolul de la mal, după apa gri și solzii de pește, nu
este decât pustietatea câmpului încins în mirosuri vegetale
de rapiță cu urdori de galbenul vestei reflectorizante
și mirosul de porumb verde cu știuleții cu lambrechin.

Iunie
cineva lansează în depărtare barca din compozite pe apa
care, imperceptibil, se ascunde oleacă în gura peștilor speriați.
must be nice! revenind, balta mă linge rece pe tălpile goale.
balta este o pisică care se joacă cu pluta – o coboară și o ridică.

Iulie
nu mai ține apă niciun hârtop, și doar solul poligon hexagonal
întinde mușița și mătasea, verzi și decolorate, spre o mămăligă a
peisajului, care se dumică, se înalță și coboară în jur, ca un bumper
sezonier, natural, rural, sedimentar.