Să te iubesc pare să fie un blestem
Ca o himeră a sirenelor chemare
Nu reușesc să înțeleg acest infern
Deși se zice că nimic nu-i la-ntâmplare

Plutește gândul ars de vise fără rost
Căzut în orb nu mai găsește nici o cale
Conturbă zâmbetul în palid și anost
Blestemul scutură-ntuneric peste soare

Turbează inima bătând la adăpost
N-o vede nimeni cum oftează în uitare
Blestemul stărilor confuze poartă cost
Exasperat sufletul caută iertare

Consumă umbre amintirile în post
Speranța umblă despletindu-se agale
Voalate urme insinuează că am fost
Prezentul șleampătă lipsit de orientare

Blestemul râde acuzându-mă că-s prost
Privesc situația și-ncerc să-i dau crezare
Deși cunosc o teorie pe de rost
Nu se aplică dacă dragostea e mare

Strivit mă caut despărțindu-mă îngust
Sărind pierdut în trambuline ancestrale
Blestem săgețile de cupidon injust
Blestem secunda travestită în culoare