nebuni escaladează muntele de prostie,
câmpia iubirii e lăsată de izbeliște,
oaza speranțelor e seacă și pustie,
se înmulțesc gunoaie în priveliște.

binele cu răul zilnic se confruntă,
mă rog pentru pace pe creștine hotare,
mă rog să piară violența cruntă,
mă rog pentru iubire și iertare.

însă printre ruine fluturii fac nuntă,
în lumea lor este infinită candoare,
savurez această bucurie măruntă
și admir cu drag a luminii splendoare.

o simt mângâind ușor tâmpla mea căruntă,
îmi sărută lacrimile cu deplină ardoare.