Rămași inconștienți prin țări străine
Ne-am înecat în valul gol de lume,
Am uitat că ne-am schimbat de haine,
Am uitat că mai avem un nume.

Covorul frunzelor se-așterne peste noi
Și umple tot hotarul de rugină
Iar noi umblăm descreierați prin văi
Zadarnic dup-o rază de lumină.

Afară-i frig și a-nceput să plouă
Și vântul bate-n poarta vieții noastre
Împrăștiind cocori pe ici pe acolo
Spre țara culmilor albastre.

Pe câmpia cenușie a toamnei
Muge-un cerb în pragul trist al serii,
Stingând suflarea-prinsă a magmei
Și calda amintire a verii.