Te voi iubi cu mâinile legate
Te voi iubi devreme și târziu
Mărturisindu-ți, trist, pe înserate
Că nu pot să promit să nu te scriu.

Și mi-e amar în ceru-mi câteodată
Mă simt ca un nebun după beție
Nu știu nici când și nici cum am fost dată
În stăpânirea foii de hârtie.

Refuz și eu să mă privesc în față
Oglinzile le țin acoperite
Când mă-ntâlnesc sămânță-n altă viață
Și încolțesc în vise-nnebunite.

De parcă ursitoare căpiate
Mi-au dat, aproape, cât nu pot eu duce
Să scriu scrisori deschise lumii toate
Și când m-or așeza în lut, sub cruce.