Perla

Cand ma gandesc la tine
Aburul prezentului se lipeste de geam
Ca florile de gheata
Un ornament si atat.
Atunci de undeva
Din maruntaiele pamantului sau ale cerului
Respira o muzica de inceput
Cuvintele se dilata pana ajung culori
Simturile zboara fluturi eterni
Ca atunci cand ti-am vazut numele pe un afis.
In momentul acela am stiut,
Desi nu mai puteam sa pipai,
Nu mai stiam sa miros
Parfumul trecutului.
Te vedeam, doar atat.

Te-am vazut adesea
Fara sa-ti spun nimic
Anii au trecut cum se insira perlele
Fara ganduri metafizice
Cu o imagine a ta
Si atat. Fara cuvinte rotunde,
Lungi, romantice,
Stari impleticite la rascrucea
Jumatatii de gura.

Intr-o zi am luat colierul de perle
Si l-am desirat. Au explodat
In toate arterele si venele intrebarilor
Le-au ajuns la picioare, in bratele mele
Iar una a alunecat pe strada ta.

Nu stiu daca ai s-o gasesti
Nu-ti pot promite
Stii doar ca intr-un vis
Am salvat-o dintr-o gura
De cobra imensa.

Pana la urma am sa aflu
Ce s-a intamplat cu ea
Daca ploile au slefuit-o si mai mult
Daca soarele o va topi intr-o pata lucitoare
In care tu ai sa te privesti intr-o zi
Si ai s-o consideri ca pe un cadou
Nerostit de la ea.
Atunci cuvintele tale se vor dilata
Pana vor ajunge culori,
Simturile iti vor zbura fluturi eterni
Iar unul dintre ei va purta pe aripile sale siderale
Perla inapoi la ea.