Sărutul frunzei atingând pământul
În misticul, invăpăiat apus
Atât de multe ar avea de spus
De nu i s-ar topi-n ecou, cuvântul.

Ce murmur senzual de incantații
De-ai ști s-asculți, e-aproape ca un dar
Festin cu zei bând cupe de nectar
La nunta frunzelor șoptind orații.

Privirile-mi, uitate sunt în sus
Mă năpădește pe de-a-ntregul, cerul
Și nu-mi dă voie să pătrund misterul
Sărutului de frunze din apus.