totul se mișcă prea repede
în acest început de noiembrie
schițez un semn ca într-o oglindă
pun punct și caut o pedeapsă
pentru tăceri
găsesc una.
iau un creion chinezesc
ascut răspunsuri la fiecare capăt
îmi amintesc cum altă dată
ronțăiam guma fără nici un motiv

încep să scriu
deja nu mă mai interesează ce iese
cât adevăr pot conține cuvintele
pentru mine este important să îți spun
cât de tare mă dor întrebările tale
că fiecare oră e ca un nor de praf
ce înconjoară orașul
neștiind în care parte e mai bine s-o ia

nu mi-am închipuit cât trebuie
să fie de greu fără tine
îmi amintesc doar ceea ce am trăit
ca și cum ai avea alte o mie de gânduri cu mine
totul se învârtește prea repede
în acest început de noiembrie
un bărbat a crezut că merg spre casă
i-am spus că locuiesc la fila 1
că nu trebuie să recunosc nimănui cât te iubesc
că obosesc din ce în ce mai des
din pricina atâtor călătorii imaginare
de frică să nu fac distanța mai mare
stau într-un punct și fac semne cu mâna