îmi beau yerba maté încet
cuvintele se ascund complice
printre faldurile umbrelor
lucrurile transparența tăcerii
perfectă îmi atinge tîmplele ochii buzele
fiecare secundă își negociază întîrzierea
își trădează iluzia ireversibilității
mă amăgește mă alintă
mă ascunde în cochilia timpului ca pe un prunc
mă prăbușește într-un uter sidefiu luminos
departe de rădăcinile albastre ca mîinile mele
cînd deschid ochii universul se sparge sincopat
în mii de uși prin care nu voi trece niciodată
clipa aceea este un fel de frumusețe a inutilității
durerea ei mă mîngîie tîrziu
neantic