Între noi sânt tot mai puține uși
Tot mai puține ferestre
Ne vorbim prin cablurile nevăzute
Ce deschid crepusculi,
Aurore boreale
După furtuni din soare
După furtuni de nisip
aruncate-n ochii neuitării
Sublime
Între noi sunt mări și țari de cuvinte
Tăceri abisale
Multe tăceri

Marea Moartă, paradisul meu de sare
m-a vindecat de noi.

bianca marcovici
(c)