gandurile noastre s-au intalnit
ca doua linii de tramvai
atat de aproape si totusi
pentru totdeauna despartite.


tu la bratul altei femei
eu la bratul altui barbat
in urma ca o trena atarnau
clipele noastre
eu si tu...
soarele era acolo
si luna si stelele si noptile noastre
de liceeni indragostiti adormind
pitpalacii prin ierburi in pat de roua.

eu si tu
alergandu-ne iubirile pe coridoare intortocheate
intre doua ore care ni se pareau fara sfarsit

eu si tu
doua brate ale aceluiasi trup
facute parca sa nu se mai desparta.

dar a venit si o zi
cand m-am trezit afara din teren
altcineva era in locul meu;
n-am inteles atunci regulile
dupa care se jucase jocul nostru
si poate nici nu voiam sa repet
in gand intamplarile sa vad de unde de fapt
am inceput sa ne lovim de colturi.

n-am umplut batistute de lacrimi
n-am umblat ratacind pe carari pustii
nu mi-am pus intrebari
nu mi-am golit sufletul de lucrurile frumoase.
mi-am continuat zborul de pasare.


ne-am reintalnit acum
si-am inteles ca mingea cazuse in terenul tau
si de fapt eu eram castigatoarea.
dar dragul meu,
in dragoste nu exista castigatori.

numai infrangeri.


nu obosesc totusi sa ma intreb
daca lacrimile din ochii tai erau pentru atunci
ori pentru acum.

si apropo de cand plag barbatii?