o seară în care am apucat să nu spun nimic
cu viața asta lungă în ghiozdanul de școală –
bagaj de cunoștințe cu buzunare încăpătoare pentru valori
și catarame sănătoase pe post de antifurt –
trec străzile de cîini prin bălți mă oglindesc sfîșierile
mereu ale altuia mereu mai frumos mai deștept decît mine
ajung în acel loc unde dorm toți ceilalți
mă dezbrac de haine mă dezbrac de piele
dincolo de orice o gură de cafea neagră
și aroma poemei scrise în doi la persoana I
stă schițată în carouri pe cămașa lui robi
mă întreb dacă zilele lui se petrec tot în acel
descuie – încuie ușile fără liniște în limbile de ceas
pe florin nu îl acordează nimeni în tic și tac
doarme și el fără ritm în scaunul galben
andrei privește prin mine cum se învîrt picturile
din degetele lumii albe ale lui sunt eremofobe
victor nu e brauner dar sigur visează ochi
și ochii dezbracă femeile de sîni pînă devin bărbați
iar eu încă-mi mai înjur spiritul îi zic
mai lasă-mă bă și-n morții mei

***


Adina Batîr și
sorin despoT


***