Când sunt obosit de neviață,
Când nu îmi mai pasă de mâine, de mine,
Când totu-i pretext la starea larvară
Când violențe-animale vibrează
Din indepărtate rudenii pitecantrope
Dar fără să-mi pună imunitatea în pericol,
Când cel mai satanic ritm de rapist
Ori dulce lugubru lamento albastru de New Orleans
Nu obțin de la mine decât necuviințe mârâite-n surdină,
Când am atins, deci, starea socialmente ideală
De energia total convertită în masă
Mă-ntorc la Einstein
Ca Tom Jones acasă
Si-mi repet în extaz ca Domnul fie lăudat,
In veci,
E=mc la pătrat...